vineri, 27 februarie 2015

Dragobete - sărbătoarea dragostei și bunei dispoziții


„ Când dragostea vorbește, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.” 

 
                                                                                                                            William Shakespeare                Album foto online
 Marți, 24 februarie, de la ora 13.00, a avut loc activitatea „Dragobete - sărbătoarea dragostei și a bunei dispoziții”. La acest frumos eveniment au participat elevi de la: Seminarul Teologic Sfântul Nicolae Rm. Vâlcea, Grupul Școlar Oltchim și Școala Gimnazială nr. 4 Rm. Vâlcea.
Invitați au fost:
  - Ionela Nițu, arhivist la Direcția Județeană Vâlcea a Arhivelor Naționale
  - prof. Gheorghe Deaconu
  - părintele Nicolae State-Burluși
 Doamna Ionela Nițu ne-a dezvaluit viața femeii de-a lungul anilor: comportament, ocupații, drepturi, îndatoriri, îmbrăcăminte, căsătorie, egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul.
Profesorul Gheorghe Deaconu ne-a vorbit despre obiceiuri și tradiții de Dragobete, despre ce înseamnă această sărbătoare, ce este Dragobetele în mitologie, legenda Dragobetelui, ce este Năvalnicul, la ce se folosea, legenda Năvalnicului.
Întâlnirea noastră a avut ca scop  cunoaşterea şi păstrarea tradiţiilor şi a obiceiurilor românilor.


                                                                     Dragobete

                                                 

                      Cupidon şi Dragobete                         Timpul face și desface       
                      Adună băieţi şi fete,                            Dacă-ți place sau nu-ți place,
                      Unind inimi rătăcite                            Printre îndrăzneli și fițe
                      Ce tânjesc, stând adormite.                Reușind să lege ițe.

 

                     Fetele pot să aleagă,                             Dragobete blând și darnic
                     Băieţii tainele dezleagă,                        Se-nfășoară ca năvalnic,
                     Legându-se pentru probă,                     Patimi vechi le reaprinde,
                     Printr-un deghizat în robă.                    Timide fete-n plasă prinde.

                                                                                               Viorica Pop            

                                                                          


Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 13 

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.